Scurt istoric
Beneficiind de un cadru natural deosebit și de legături facile spre toate punctele cardinale, teritoriul de astăzi al municipiului Piatra-Neamț a constituit o permanentă vătra de locuire. Cele mai vechi mărturii arheologice provin din așezarea de la Poiana Cireșului (malul pârâului Doamna) și datează din paleoliticul superior, fiind caracteristice culturii de tip gravettian
Ulterior, timp de peste doua milenii, populația neolitică de la poalele Cozlei și Pietricicăi va cunoaște o rodnică evoluție, exprimată printr-o cultură materială ce se desfășoară din Precucuteni până in faza Cucuteni B. Este epoca în care s-au constituit și dezvoltat așezările de la Izvoare și Văleni și au fost create acele capodopere ale ceramicii cucuteniene.
Din epoca bronzului stau mărturie cimitirul și așezarea din cartierul Ciritei, în care s-au păstrat numeroase arme, vase, unelte și podoabe produse în secolele XIII-XII î.e.n. Dar cele mai semnificative mărturii din istoria indepărtată a localității noastre sunt cele care se încadrează în civilizația geto-dacică (pe înălţimile Bâtca Doamnei și Cozla). Amploarea, bogăția și forța acestor centre, a căror maximă înflorire a fost între sec. I î.e.n. și I e.n., au determinat identificarea lor cu „Petrodava”, menționată în lucrarea „Geografia” de Ptolemeu. Alte vestigii au fost descoperite la Izvoare (sec. IV e.n.), la Lutărie (sec. V-VI e.n.) și pe Bâtca Doamnei (sec. XII-XIII e.n.)
Prima atestare într-un document extern este din anul 1387, iar într-un document intern din 31 iulie 1431, când domnitorul Alexandru cel Bun dăruiește Mănăstirii Bistrița „…o casa a lui Crăciun din Piatra”. Așezarea cunoaște o importantă dezvoltare în timpul lui Ștefan cel Mare, când a fost construită Curtea Domnească, Biserica „Sf.Ioan Botezătorul” și Turnul-clopotniță. Acest loc a fost și e și-n prezent inima orașului Piatra-Neamț.
Cadrul Natural
Zona municipiului Piatra-Neamţ se situează în partea centrală a judeţului Neamt, întinzându-se parţial în Carpaţii Orientali – Munţii Stânişoarei și Munţii Tarcăului (Goşmanul) şi Subcarpaţii Moldovei.
Mai concret, orașul este aşezat pe terasele râului Bistriţa, în Depresiunea Cracău-Bistriţa, la o altitudine de 310-430 m. Este înconjurat de culmile: Cernegura (851 m) la sud, Pietricica (586 m) la est, Cozla (651 m) la nord, Cârlomanu (704 m) la nord-vest şi Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest, culmi care reprezintă ultima treaptă a Carpaţilor la contactul cu Subcarpaţii şi care sunt alcătuite din roci sedimentare (gresii, marne, şisturi argiloase, conglomerate).
Peisajul natural este caracterizat de o compoziţie geologică complexă şi diferenţe mari de altitudine în cadrul cărora principalul lanţ muntos scade în altitudine de la vest spre est. Există trei unităţi fizico-geografice, fiecare dintre ele având caracteristici bine definite: regiunea muntoasă, regiunea de podiş şi regiunea văilor. Astfel, teritoriul zonei este asemănător cu un amfiteatru natural orientat către est.
Același autor Victor Nămolaru descria atât de frumos cadrul natural din urbea noastră în cartea sa: „Acesta-i Piatra Neamț. Un oraș cu o natură darnică, așezat pe fundul unei cupe alungite, ale cărei margini sînt brodate, cu mare finețe, de verdele înălțimilor. Un oraș – centru al unor meleaguri cu vechi tradiții, cu cîntece, jocuri și datini a căror frumusețe nu a îmbătrânit nicicând. Un oraș cu aer juvenil, care se înfățișează vizitatorului zvelt și sportiv, în plină expansiune economică, și puțini sînt cei care bănuiesc că el duce în cârcă – în mod oficial, cu documente scrise – secole bătute pe muchie, dar că vechimea sa e, în realitate, mult mai mare.”