Cu un bogat patrimoniu cultural și o istorie îndelungată ce datează din perioada paleoliticului municipiul Piatra Neamț se bucură de o vastă moștenire culturală și istorică, având pe teritoriul său vestigii ale civilizației străvechi Cucuteni, mărturii ale epocii mărețului voievod Ștefan cel Mare și amprente culturale ale oamenilor de vază din cultură, știință și artă.
Beneficiind de un cadru natural deosebit și de legături facile spre toate punctele cardinale, teritoriul de astăzi al municipiului Piatra-Neamț a constituit o permanentă vătra de locuire.
Cele mai vechi mărturii arheologice provin din așezarea de la Poiana Cireșului (malul pârâului Doamna) și datează din paleoliticul superior, fiind caracteristice culturii de tip gravettian.
Ulterior, timp de peste doua milenii, populația neolitică de la poalele Cozlei și Pietricicăi va cunoaște o rodnică evoluție, exprimată printr-o cultură materială ce se desfășoară din Precucuteni până in faza Cucuteni B. Este epoca în care s-au constituit și dezvoltat așezările de la Izvoare și Văleni și au fost create acele capodopere ale ceramicii cucuteniene.
Civilizația Cucuteni reprezintă probabil cea mai importantă manifestare culturală din preistoria Europei, prin prisma gradului înalt de dezvoltare atins de comunitățile sale umane.
Aceasta s-a format în zona Subcarpaților Moldovei, de unde s-a extins pe un areal foarte vast, pe actualele teritorii ale României (sud-estul Transilvaniei, nord-estul Munteniei, Moldova și Bucovina), Republicii Moldova și Ucrainei.
Ea a evoluat în timp de-a lungul unui mileniu și jumătate (cca. 5000-3500 î.H.), pe parcursul mai multor faze şi etape, acoperind întreaga perioada eneolitică din această parte a Europei.
Faima sa este dată însă de capodoperele artei decorative (reprezentate de vasele bogat ornamentate) și figurative (reprezentată de statuetele antropomorfe și figurinele zoomorfe), caracterizate de un rafinament deosebit și o remarcabilă simetrie a formelor și decorurilor.
Dar cele mai semnificative mărturii din istoria indepărtată a localității noastre sunt cele care se încadrează în civilizația geto-dacică (pe înălţimile Bâtca Doamnei și Cozla). Amploarea, bogăția și forța acestor centre, a căror maximă înflorire a fost între sec. I î.e.n. și I e.n., au determinat identificarea lor cu „Petrodava”, menționată în lucrarea „Geografia” de Ptolemeu ca fiind o cetate plasată între Carpați și Siret și care străjuia culmile Carpaților. Istoricii considerau că cetatea Petrodava era capitala regelui dac Dicomes (adversarul lui Octavianus), cel ce a transformat așezarea într-un puternic centru politic și militar a cărui forță și amploare se situa la nivelul civilizației antice a perioadei.
Vestigiile dacice de la Bâtca Doamnei se întind pe o suprafață de cca. 20.000 metri pătrați pe platoul central și terasele vestice. Cel mai important edificiu este sanctuarul, ce reprezintă centrul de locuire de pe Bâtca Doamnei.
Prima atestare într-un document extern este din anul 1387 sub numele de „Kamena” (Piatra) în ”lista orașelor valahe”, anexă la ”Culegerea completă a letopisețelor rusești din anii 1387-1392”, iar într-un document intern din 31 iulie 1431, când domnitorul Alexandru cel Bun dăruiește Mănăstirii Bistrița „…o casă a lui Crăciun din Piatra”.
Așezarea cunoaște o importantă dezvoltare în timpul lui Ștefan cel Mare, când a fost construit Ansamblul Medieval Curtea Domnească, format din Biserica „Sf.Ioan Botezătorul” și Turnul-clopotniță, asezarea primind statutul de târg domnesc.
În epoca modernă (începutul secolului al XVII-lea), târgul se dezvoltă ca centru de producție agricolă și meșteșugărească. Epoca industrializării determină apariția primelor fabrici (de postav, de prelucrare a hârtiei, de cherestea și săpun), astfel că sfârșitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea impune Piatra ca cel mai important centru urban şi comercial al ținutului Neamţ. Dezvoltarea orașului duce la construirea căii ferate Piatra Neamţ – Bacău (15 februarie 1885) şi deschiderea filialei locale a Băncii Naționale. În prima parte a secolului XX, principalele ramuri au continuat să fie cele ale industriei lemnului (industria cherestelei), cea alimentară și cea textilă. Industrializarea complexă din a doua jumătate a secolului XX modifică structura economică, dezvoltând, prin importante investiții, industria chimică, industria textilă și cea constructoare de mașini.
În anul 1864, orașul devine Piatra Neamț prin adăugarea cuvântului Neamț la denumirea acestuia cu scopul deosebirii orașului de alte localități care purtau numele de Piatra la aceea vreme.
Asupra originii toponimului de Neamț au existat diferite discuții și ipoteze.
Mulți istorici și lingviști (printre care N. Iorga) consider toponimul de ”Neamț” ca fiind de origine slavă, de la termenul ”nemeti” care înseamnă liniștit sau tăcut de ”Neamț”, definind caracteristicile zonei.
Altă ipoteză, formulată de B. P. Hașdeu afirmă că numele de ”Neamț” se referă la grupul de nemți și sași care au participat la zidirea Cetății Neamțului.
Patronul spiritual este Sf. Ioan Botezătorul, ziua orașului fiind sărbătorită în data de 24 iunie, o zi legată de cultul recoltei, al vegetației, fiind cunoscută în tradiția populară sub numele de ”Sânziene” sau ”Drăgaica”.
Astăzi, Municipiul Piatra-Neamț este reședința județului Neamț și a regiunii de dezvoltare Nord-Est și cel mai important centru urban din ţinutul Neamţului, primind denumirea de Perla Moldovei. În anul 2010, municipiul devine, prin Hotărârea de Guvern nr. 511/2010, stațiune turistică de interes național, bucurându-se de toate beneficiile ce derivă din această titulatură.
